Mergand pe strada

Mergeam pe stradă.
Mergeam singur pe mijlocul străzii.
Era întuneric, nicio lumină aprinsă
şi nu mă deranjam
să mă dau la o parte
în caz că vreo maşină, fără să mă vadă,
avea să mă lovească...
"Mă voi ridica", nu mă-ndoiam...
Mai aveam mult de mers până la capătul străzii
şi drumul era lung si anevoios.
Mai ales că mergeam singur.

Bine că mai vine si dimineaţa!
Multă lume se perinda atunci pe drumul meu.
Însă, când m-am uitat mai atent, am observat
că toţi mergeau către străzi alternative.
Toţi în afara unei singure persoane.
Era înainte,
iar în timp ce alergam s-o ajung,
mă tot întrebam oare ce caută pe drumul meu.
După eforturi considerabile, am ajuns-o.
Nu pot să spun ce s-a întâmplat după,
ne-am oprit şi am pierdut câţiva ani.
Sau doar poate câteva secunde.
Nu îmi amintesc exact.

Mergeam pe stradă.
Mergeam amandoi pe mijlocul străzii.
Toate luminile erau aprinse, şi dacă,
vreo maşina trecea, ne dădeam la o parte.
Îmi era frică să nu mă lovească,
să nu o las singură pe mijlocul străzii.
Mai aveam mult de mers până la capăt!
Şi drumul începea să-mi placă pentru că
nu mai mergeam singur.

Dar după multe zile a venit iarăşi noaptea.
Era inevitabil.
Şi drumul meu a rămas iarăşi pustiu.
Ea a plecat pe o altă stradă,
mult mai îngustă decât a mea,
unde mergea cineva singur.
S-a dus să meargă cu el.
Şi nici măcar nu mi-a făcut cu mâna,
după atâţia ani petrecuţi împreună.
Sau poate au fost secunde?
Nu-mi amintesc exact.

Şi-acum merg iarăşi pe stradă.
Merg iarăşi singur pe mijlocul străzii,
e întuneric, nicio lumină aprinsă
şi nici nu cred că se vor mai aprinde vreodată.
Şi-acum aştept să treacă vreo maşină,
care, fără să mă vadă,
să mă lovească şi să nu mă mai ridic.
Sau să ajung cât mai repede la capăt,
căci ştiu că nu mai am mult de mers.
Şi uneori mă gândesc
că poate a plecat pe strada aceea
să ajungă mai repede,
poate era o scurtătură de care eu n-am ştiut.
Poate deja mă aşteaptă acolo,
ar trebui să mă grăbesc,
poate mă aşteaptă de ani,
sau doar de câteva secunde,
nu pot şti exact.
Sau pentru că poate incă o iubesc,
şi când mă găndesc la ea,
uneori se mai aprinde câte-o lumină,
mă-nşel...

Inca un vis

Mi-e dor...
Mi-e dor de a trăi...
căci n-o pot face fără aer,
sau fară apă...
Şi nici fără un soare deasupră-mi
să-mi lumineze calea...
Sau fără o câmpie
unde să pot vedea apusul soarelui meu...
şi răsăritul...
Şi nu pot sa trăiesc
fără un munte pe care să îl urc
s-ajung la nori...
Şi de la înălţime
să-i văd pe ceilalţi jos
şi să-i compătimesc
că ei pot să trăiască
şi fără munte, şi fără soare...
Nu pot trăi nici făr-o floare
numai a mea
căreia numai eu
să îi cunosc mirosul...
La fel nici făr-o stea...
să mă vegheze când visez
iar printre celelalte stele
să fie
cea mai strălucitoare,
să facă să pălească
chiar şi lumina
luceafărului...

Încă nu ştiu cine eşti,
dar te cunosc...
Nu iţi pot recunoaşte vocea,
dar ştiu ce vrei să spui...
Nu ştiu încotro mergi,
dar pot să-ţi număr paşii...
Căci tu
mi-eşti aer, apă, soare, câmpie sau un munte,
sau floare, stea sau mult mai multe...

Fericire

Şi pun pariu că tu
nu ţi-ai simţit vreodată
iubita cum adoarme
pe pieptul tău.
Nu ştii ce-i fericirea.
N-o cunoşti.

Cum rasuflarea-i lină,
cu dulcea ei mireasmă
şi suflul răcoros
îţi îngheaţă
sângele în vene.

Piciorul fin
se-ntinde,
cu coapsele-i rotunde,
deasupra piciorului tău
şi te gâdilă
uşor ca un fulg...

Iar părul ei te mângâie
deasupra gurii
şi braţu-i gol
în jurul gâtului,
încleştat cu forţă,
nu-ţi dă voie a te mişca
de parcă o eternitate
te-ar ţine prizonier...

Şi inima iţi bate
din piept afară vrea să iasă
să intre în suavul trup
să moară lang-a ei pereche
sau să trăiască
o veşnicie împreună.
Sau poate şi mai mult.

Te uiţi la ea...
ce dulce e!
Ai vrea să o săruţi
dar îţi e teamă
să n-o trezeşti.
Oare de ce zâmbeşte?
Visează?
Ai vrea să ştii ce.

Când se trezeşte
o iei in braţe.
Nu vrei să-i mai dai drumul niciodată
căci aşa cum o iubeşti tu
te iubeşte şi ea.
Sau poate şi mai mult.

Am dreptate?
Asta-i suprema fericire!

Am câştigat pariul?
Sunt sigur.
Dar stai liniştit...
Daca şi tu ai paria cu mine
în aceleaşi condiţii,
ai caştiga,
căci nici eu n-o cunosc...