Macar o data..

As vrea, macar o data,
s-o pot vedea din nou
zambindu-mi...

Macar o data
sa ma priveasca
tinandu-ma de mana,
si la urechea-mi,
inchizandu-si ochii,
sa-mi sopteasca
orice ne-nsemnatate,
orice nimic...

O data...doar o data
de-as strange-o iar in brate
si de m-as ineca
in parul ei,
numai o data
mi-ar fi de-ajuns...

Si sarutandu-i alunita
de langa gat,
sa-i gust din nou parfumul,
ce m-a tinut de-atatea ori
in mijlocul nimicului
treaz...

Numai o data,
de-as mai putea s-ascult
cu ochii-nchisi,
si gandurile toate
adormind,
zgomotul asurzitor
a doua sinceri lacrimi
cazand
din ochii ei
pe umarul meu drept,
mi-ar fi de-ajuns...

Macar o data..

Un mister al vietii

Inchid ochii.
Iau creionul in mana dreapta,
iar cu stanga imi sprijin capul.
Incep sa scriu cu ochii inchisi.
Cu ochii inchisi,
vad numai negru. Sau numai alb.
Mi-e greu sa-mi dau seama.
Parca vad o lumina intunecata
cu nuante verzui.
Sau parca vad umbra verde a unei zile
in mijlocul noptii.
Departe, prin lumina neagra sclipitoare,
vad o silueta.
E mereu acolo.
De fiecare data cand inchid ochii
ii descopar parul blond si ochii caprui
de parca mereu ar fi prima oara,
desi ea e acolo dintotdeauna.
Si buzele rosii,
ce-ngana cuvinte nedeslusite,
ma cheama.
Si corpul subtire
ce se misca alene
precum o salcie biruita de vant
deasupra unui rau,
ma cheama.
Si strigatul ei mut
rasuna-n lumina verzuie,
si-n intunericul alb.
Si eu nu cunosc drumul.
Caci ea ma cheama,
dar eu nu stiu unde sa ma duc.
Mereu caut drumul, ma tot ratacesc
prin lumina neagra verzuie,
si tot nu stiu cum sa ajung..
Si-acum deschid iarasi ochii,
ridic capul,
las creionul pe masa - a obosit,
si iarasi adorm..

Nimeni

Tu nu-ntelegi.
Tu inca nu-ntelegi nimic.
Aveam un suflet. La fel ca si tine,
la fel ca si ceilalti,
aveam un suflet.
Aveam inima, puteam rade, plange,
puteam sa urasc,
puteam sa cer sau sa refuz,
puteam s-aleg,
puteam sa visez la dragoste,
la saruturi si la imbratisari.
Pe toate le-am visat,
dar niciodata nu le-am simtit..
Asta pana cand ti-am vazut prima oara ochii
si ti-am mangaiat prima data parul...
De-atunci, sufletul meu iti apartine.
Ti l-am daruit de buna voie,
fara sa-ti cer nimic in schimb.
Absolut nimic.
E-al tau. Poti face ce vrei cu el,
poti sa-l pastrezi,
poti sa-l arunci,
caci pentru mine nu mai valoreaza nimic.
Pot sa te-ajut sa-l distrugi daca vrei,
dar nu pot sa-l primesc inapoi.
E-al tau, si darurile nu se inapoiaza.
Eu? Eu nu mai am suflet.
Altcuiva nu mai am ce sa-i ofer,
caci ti-am dat totul tie.
Acum, tu ai doua suflete,
insa n-ai nevoie decat de unul singur.
Pe-al tau trebuie sa-l dai,
caci poti trai prin cel de la mine,
poti sa respiri, poti sa visezi...
Si trupul meu acum e gol.
E gol, si daca vei dori vreodata sa-l umpli,
sa nu gandesti sa-mi dai sufletul inapoi,
ci da-mi-l pe-al tau,
caci alt par nu voi mai rasfira,
si mirosul altei pieli nu-l voi simti,
si nici nu ma voi mai uita in alti ochi,
caci daca nu esti tu, nu va mai fi nimeni!
Acum intelegi?